poetry and code
“Andrei Gheorghe: “Numai idioţii sunt fericiţi. Eu nu pot”
Andrei Mulţumesc, bine. Bă, când aud chestia asta mă dor dinţii! Tu ce mai faci?
Şi turma vrea să i se plătească salariul şi să nu facă nimic la nesfârşit. Şi de aia nu îmi place nimic din ce e acum.
Cel de-al doilea răspuns care e?
Fii atent: uită-te în jur, tot ce e aici, tot ce am eu, tot ce ai tu, tot ce posedăm, tot ce avem, tot!, paşaportul meu cu care plec într-o secundă în Panama, totul nu ar fi existat, prietene. Nu ai fi avut nimic din toate astea şi nu doar că nu le-ai fi avut, nici n-ai fi putut să visezi că o să le ai. Nu ai fi putut să vrei, niciodată. Ce puteai să ai cel mai mult? Dacă erai Adriean Videanu al vremurilor dinainte puteai să ai o Dacie neagră, un apartament şi un televizor color. Maxim. Tot ce e peste e câştigul nostru extraordinar. Astăzi putem să spunem în sfârşit că am terminat şi noi liceul libertăţii. Ştim să vorbim. Îmi aduc aminte de prima mea călătorie la Paris. N-am ştiut să ies de la WC! “
—
Send in a voice message: https://anchor.fm/mariusdima/message
